word gizaz
sâmbătă, 24 iulie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Cat ai da pentru copilarie ?
Cu cateva ore inainte, imi aminteam cu trei prieteni pe messenger, avand varste apropiate, de amintirile din copilarie, de jocuri, muzica, generatia in sine si comparam cu zilele de astazi si suntem cam tristi, avem si de ce zic eu. Cand eram copil, ma grabeam sa ajung mare, sa ajung barbat, ma fascina ideea de a fi mare, uneori eram si motivati, ne gandeam ca nu prea aveam voie sa facem nimic, dar defapt faceam prea multe, aveam mici certuri cu parintii, cu statul afara, cu dormitul cu mancatul prea putin si prea repede, cu teme nefacute, cu televizorul. Erau persoane in jurul nostru care ne spuneau ceea ce spun si eu acum as da tot sa fiu iar copil sa o iau de la capat dar bineinteles, nu ii luam in seama, ei voiau contrariul, ne si spuneau de ce dar tot ca noi gandeam, dar chiar daca am fi inteles si ne-am fi dat seama, timpul tot trecea si tot aici ajungeam.
Ne aminteam mai devreme de toate jocurile copilariei, pitita sau pititea, ori v'ati-ascunsea', ascunsea sau stiu eu ce denumire exista prin partile voastre cred ca dupa jocurile cu mingea era cel mai raspandit si jucat joc. Blocul meu e destul de lung zic eu, are vreo zece scari daca nu ma insel, e in forma de C, in fata mai e un bloc de "caramida" spuneam noi de trei etaje, in dreapta unul de trei scari iar in fata lui unul de doua cu sapte etaje si in stanga de tot un altul in forma de U cu opt scari, ne adunam copiii de la majoritatea scarilor acestea, ne "bateam" intre blocuri sau scari, cu tevi verzi de plastic sau albe cu gornete, cu baloane cu apa, ori formam baietii echipe la miuta ii spuneam noi, nu am stiut niciodata de ce ii zice asa si nici nu m-a interesat, jocul in sine conta, e jocul acela in care se fac doua echipe cu un portar care da mingea pe spate, trebuie sa il stiti, ideea in sine e ca desi eram copii, eram uniti, stiam sa ne jucam, zilele de vara era un chin pentru vecini, toate scarile erau pline de copii, in fata blocurilor pe banci sau direct pe borduri, eram trimisi de la o scara la alta. Seara jucam pitita, era cel mai frumos joc si cu totii asteptam seara pentru asta, eu mai trisam, dar uneori eram si nevoit, de multe ori baza se facea la scara mea si cand trebuia sa ma ascund, dadeam fuga in casa, mancam ceva de gura mamei, ma odihneam putin, ma uitam pe geam sa vad daca e liber si coboram repede sa ma scuip . Jucam sotronul, la elastic nu prea m-am bagat desi imi placea jocul, chiar daca era jucat mai mult de fete, ma cam impiedicam, eu eram de minge, ce sa mai, era sa imi rup gatul invatand sa sar coarda, flori fete si baieti, telefonul fara fir, pietricica, frunza, tarile, ratele si vanatorii, baba oarba, turul frantei, lapte gros,capra, castelul,peretica cate si mai cate. Colectionam surprize de la gumele Turbo, cine mai stie de ele ? Va amintiti ce nebunie era ? Astazi, generatia de astazi, copiii de astazi, nu mai cunosc inocenta, nu mai stiu cu adevarat ce inseamna bucuria, ei stiu messenger, mobile, porno, machiaje, figuri, impresii in cap, au impresia ca totul li se cuvine, injura la fiecare trei cuvinte, vorbesc despre sex si dragoste ca parca din totdeauna, impopotonati cu tot felul de gadgeturi ipod'uri, mp3'uri, fel de fel de lanturi la picioare, la gat, au pretentii de pe acum sa fie imbracati de firme mari si si-au batut joc de linia lor, iar daca ii intrebi cum ii cheama pe cei care au creat ceea ce ei poarta, numele nu mai mult, habar nu au, poate ai zice ca sunt gelos, ca sunt frustrat ca eu nu m-am putut bucura de asa ceva de mic, nu, nu sunt gelos, am cunoscut adevarata copilarie, adevarata bucurie, stiu ce inseamna sa cad si sa ma ridic razand, sa imi iau o palma fara sa urasc inapoi, sa plang cand mi se spargea mingea, sa strangem fiecare de un tec sa nu bea unu si restu sa se uite, sa ma bucur cand venea tata de la servici, apreciez o mancare buna cu familia, sa am parte de un sarut inocent, sa ma inrosesc la un sarut pe obraz, sa cad din vreun nuc si sa o iau la fuga imediat, stiu ce inseamna, am trait, mi-a placut si as face tot iar si iar, nu as da copilaria mea de atunci, pe o copilarie a acestei generatii, plina de educatie zero, astia sunt copiii tristi.
Du-te azi, sau maine sau cand ai ocazia, catre un grup din generatia 92-96 si intreabai de frunza, de castelul, de tarile si alte jocuri pe care le stii tu si uita-te in ochii lor sa le citesti tristetea, sa le citesti dependenta de internet, inocenta inexistenta, educatia zero si teama de a fi descoperiti ca ceea ce sunt, niste falsi, falsi pentru ca vor sa para altcineva ca sa nu fie luati drept prosti de catre altii cu gandirea lor. Generatia manele,generatia emo, generatia de cocalari si pitipoance de la varste fragede. Ar fi multe de zis, dar oricum sunt fara rost, nu se rezolva nimic, raman in intuneric orice am zice noi.
Vorbeam cu Andrei de muzica, pentru ca prin ea si sub efectul ei, ne-am adus aminte de copilarie, pentru ca muzica a fost un element de legatura, un element principal in copilarie, nu aveam noi mp3-uri, nu aveam mtv, nu aveam ipod sau stiu eu mai ce, aveam un casetofon cum era atunci, stereu cu dublu record, strangeam toti de o caseta si le copiam pentru fiecare. Discutam despre muzica, de versurile din manele si muzica de club, au versuri putine ambele genuri, manelele au un taraf in spate, un instrumental mai sters, in cealalta parte, sunetele sunt mai placute auzului, mai ritmice, dar cu versuri mai inteligente. Sunt de parere ca manelele sunt pentru mintile usoare, mintile slabe si chiar nu imi pasa cine sau daca o sa fiu judecat de ceea ce o sa spun, dar asta e parerea mea, e o chestie, pentru ca nu o pot numi muzica, pentru mintile slabe, iar acum probabil te gandesti ceva de genu de parca tu nu asculti manele dupa o sticla de ceva la o bauta, tocmai am spus ca sunt pentru mintile slabe si stim cu totii ce face bautura, asa ca daca am baut siplang de fericire, poti sa pui ce muzica vrei tu ca eu o sa ma simt bine si nu din cauza a ceea ce canta, poate fi si mama ta ragaind, acelasi om sunt, pentru ca sunt beat, am mintea slaba.
Continuarea o gasiti aici
luni, 26 aprilie 2010
Imi apartin doar mie
duminică, 25 aprilie 2010
SHe's not any[body]
pas
sâmbătă, 24 aprilie 2010
De ce ? O intrebare stupida
joi, 10 decembrie 2009
Ce este dragostea ?
Ce este dragostea ? Dragostea poate fi definita in foarte multe modalitati si as vrea sa le cuprind pe majoritatea.
Dragostea este acel lucru care te face sa tanjesti, sa te tarasti, sa te umilesti, sa fi copil, sa fi matur, sa , sa , sa , sa ai toate starile, toate motivele sa ajungi, sa protejezi , sa respecti , sa , sa ,sa , sa ai persoana, acea persoana langa tine.
Dragostea este fructul care te surprinde prin gustul neasteptat, este marul care sti ca poate fi acrisor, sau dulce, ori amar si te astepti la una din variante dupa culoare, gen, forma, aspect mai pe scurt, iar cand musti din el, cand il gusti te face sa tresari, iti colinda papilele gustative, vrei mai mult si mai mult si nu te mai saturi ca (fara tenta sexuala) vrei sa ai si cotorul.
Dragostea este dorinta.
Dragostea este suferinta. Dragostea este suferinta atunci cand, esti atat de indragostit, atat de pueril, atat de fermecat incat nu iti pasa daca nu esti iubit inapoi la fel, iar cand se intampla, cand realizezi ca este asa cum nu iti pasa, incepe sa iti pese si te framanta si nu vrei sa crezi, te dai inapoi cu incetul si incepi sa suferi, sa gandesti ca te-ai aruncat ca un berbec.
Dragostea este un dar, o bucurie, o minune. Se intampla cand sunt sentimente de fiecare parte si chiar daca in realitate viata ta este pur si simplu un mare rahat, faptul ca va aveti unul pe celalalt vezi viata asa cum trebuie sa fie, o vezi perfecta.
Ce este iubirea ? Probabil spuneti acum "pai ma prostule, dragostea e iubire". Chiar asa crezi ?
Dragostea e coperta care inveleste paginile iubirii. Iubirea este pasul care duce spre dragoste. Dragostea este alcatuita din un singur element, iubire. Sa iubesti nu trebuie sa fi indragostit. Poti sa iubesti prieteneste, poti sa iti iubesti prietenii, poti sa iti iubesti familia, poti sa iubesti sa faci parasutism, dar cel mai frumos si mai greu este, sa iubesti pentru dragoste.
Cu un prieten vorbesti lucruri uzuale, va salutati si nu simtiti sa faceti mai mult. Cu familia la fel, doar ca e mai puternic pentru ca va stiti din totdeauna, de asta se mareste sentimentul in timp.
Cu iubirea pentru dragoste, sa iubesti pentru dragoste, e altceva. Cu iubita/ul vrei mereu mai mult, e mereu o dorinta arzatoare si cand nu vorbesti cu el/ea chiar si o zi si in ziua aia in care nu ati vorbit totusi te-ai gandit numai la el/ea, nu suporti gandul ca nu ati vorbit si vrei neeaparat si mereu vrei mai mult si vrei sa iti fie si prieten/a si iubit/a si amant/a si familie.
Pentru ca exista un balans in orice, exista si in asta Yin si Yang, alb si negru, bine si rau.
Ca om incerci mereu sa gasesti balansul sa gasesti binele, sa afli raul. Cand iubesti, cand dragostea e mare si doar tu sti cat de mare si spui ca e mai mare ca a oricariui alta si poate ca asa si este, e totul asa frumos, asa bine, asa placut dar chiar si atunci apar probleme, certuri, nevoi, frustrari, neintelegeri, stres chiar daca nu pleaca din cuplu, pleaca din afara lui, pleaca din viata de din afara de cuplu si automat afecteaza. Cum bursa afecteaza piata.
Iubirea poate insemna si sclavie, sa fi sclav. Sclav intr-un mod dragut, rafinat, elegant. Barbatii sunt mai atrasi de iubire decat femeile pentru ca barbatilor le plac la nebunie jocurile erotice si mai ales episoadele in care joaca rol de sclavi. Dar nu doar asta, barbatul nu se fereste sa fie umil atunci cand iubeste si de asta nu se teme sa iubeasca stie ce inseamna o responsabilitate. In schimb, o femeie doreste sa experimenteze, iar daca se intampla sa se indragosteasca de experiment, e bine, nu e cine stie ce, dar e bine, e bine pana cand vede ca defapt nu e bine. Logic. Femeia se teme sa iubeasca, nu ca nu isi doreste, se teme, pentru ca se crede slaba, dar este mai puternica decat crede si de asta pierde multe sau ajunge sa isi regrete unele lucruri, iar cand vor sa dea timpul inapoi observa ca masina timpului nu exista sau ca trenul a plecat din gara .
Fiecare femeie si daca nu s-a intamplat, o sa ii se intample, alearga dupa acela, nu, nu ma refer la ales si ele stiu ca nu este alesul, dar se mint ca este doar ca sa isi faca curaj sa continue, ma refer la acela care nu o baga in seama, care pentru el ea nu exista si daca exista nu ii da importanta si asta o porneste mai rau si o face sa vrea mai mult sa se uite la ea sa ii zambeasca, sa ii spuna ceva sa o faca se simta importanta. In timpul asta, exista unul care alearga dupa ea asa cum alearga ea dupa acela; o suna, ii scrie, ii lasa semne, mesaje, indicii, ii spune si direct ce simte si vrea, iar ea ce face ? ii respinge apelul ca nu cumva sa rateze apelul de la acela, ignora orice mesaj, iar semnele, indiciile, se minta ca toate indica spre acela si ca trebuie sa il aiba. Cand in sfarsit acela ii face pe plac, constata cu stupoare ca nu e deloc cum si-a inchipuit, cum ar fi vrut si vrea sa il aiba pe acela, care nu s-a oprit sa o sune, sa ii lase mesaje, indicii sa se zbata pentru ea, si incepe sa il iubeasca, chiar daca nu o fi el Fat-Frumos, Einstein sau Bill Gates, el o iubeste. Uneori, el ramane acolo, alteori se satura sa fie calcat in picioare.
Nu am terminat, acesta nu este un subiect pe care sa il termini si sunt sigur ca nu v-am plictisit, dar nu vreau sa va obosesc si o sa continui cu alta ocazie.
Nici soarecele si nici pisca nu ajung la branza in dragoste.
Daca iubesti pe cineva, elibereaza-l, daca trebuie sa-l urmaresti, atunci probabil nu a fost al tau de la bun inceput.
| Reacţii: |
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Prima seara de amor
In capatul muntilor, in plina furtuna, e o cabana ce’asteapta misterioasa Luna. In ace de brazi ranita de umbra, se arata o bolta cununa. Apare si Luna, apare ca Zana, ce imbraca povestea ca fata cu zestrea. Apar si doi cai coborand dintre nori, despart impreuna carari pline de flori. Din ape carari de broaste testoase, mai mici, mai mari si chiar uriase. Pe ele pasind mireasa de vis,rochia se lasa luminata puternic in urma, ca o raza de soare ramasa pe mare.
Usa-i deschisa, dar nimeni in ea, cabana-i luminata cu lumanari si prafuri de stea. Parfumul se simte puternic, tresare si Luna, mirosul ajunge pana la ea. Semineul, se’aprinde se stinge si iar, ca fulgii de nea ce coboara din cer, facliile lui se ridica spre cer. Patul e mare si acoperit cu vie de flori impodobit. Pe el se gasesc doua panze, casmir, ce stau asteptand in tarziu.
La poalele muntelui se aude un vuiet, e sunet c’apare din lunga’steptare; e mirele ei, ii canta spre cer si urca pe munte insotit de trei cerbi. Pe coarnele lor stau văluri tesute cu aur si sute, sute de mii de margaritare ce nu ofilesc, create de Soare. In urma lor vin pauni maiestrosi ca in pelerinaj, cu capul plecat si tablou de penaj.
Se apropie cei doi , se privesc cam discret, unindu’si mainile, se aprinde incet, o lumina albastra, usor transparent.
Pasesc in cabana si impartasesc, ganduri si vise rostite ca vers. In ochi fiecare isi oglindesc, dorintele vietii fara de sens. Se arunca pe pat, se ascund in casmir, saruturile de nicaieri vin. Imbratisari si caldura, lumina, parfum, e seara ce’ncepe cu povestea de acum.
Afara si ninge si ploua, e soare. Inauntru e plin de iubirea cea mare.
©anonim1efect
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
ploaia
luni, 16 noiembrie 2009
Poezie de campanie : Primavara romaneasca
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Poezie de campanie : N-am de gand sa merg la vot
| Reacţii: |